Parte a stomatologiei care tratează “boala dinților frumoși”. Deși par să nu aibă nicio afecțiune, dinții încep să se miște și pot chiar să cadă, datorită pierderii susținerii lor în gingie și os. Aici intervine parodontologul, prin diferite tipuri de tratamente chirurgicale sau nechirurgicale, în funcție de gradul de afectare.

Medicul parodontolog începe consultația prin examinarea clinică a cavității orale în care sunt evidențiați printr-o examinare minuțioasă factorii de risc locali (placă dentară, tartru, carii, tratamente dentare vechi sau necorespunzătoare, etc.) care duc la inflamația gingiei și ulterior la boala parodontală. Mai departe, consultul are mai multe etape:

• • examinarea gingiei – se analizează forma, aspectul și respectiv culoarea gingiei
  • realizarea fișei parodontale – determinarea indicelui de placă bacteriană, cu ajutorul soluțiilor colorante sau revelatorilor de placă
  • evaluarea statusului parodonțiului profund – se face cu ajutorul sondei parodontale
  • monitorizarea sângerării gingivale – determinarea indicelui de sângerare. 

Gingivita este consecința formării peliculei de placă dentară. Dacă nu este îndepărtată printr-un periaj dentar corect, aceasta irită și duce la inflamarea gingiilor. Gingiile sunt mai roșii, mai rotunjite și sângerează la periaj sau atingere.

Gingivita netratată dezvoltă boala parodontală. Aceasta evoluează lent și fără simptome. Când boala este detectată târziu, în general opțiunile de tratament sunt mai limitate, tratarea ei este mai dificilă și mai costisitoare.

Semnele bolii parodontale:

• • retragerea gingiei și descoperirea rădăcinii
  • sensibilitate dentară la rece și dulce
  • schimbarea poziției dinților 
  • senzația vizuală de dinte mai lung
  • mobilitate dentară din ce în ce mai mare
  • formare pungilor parodontale, care favorizează dezvoltarea bacteriană

Mulți ignoră aceasta boală fiindcă nu doare, dar trebuie să știm că poate duce la pierderea dintilor, deci este foarte important să o tratăm din timp.